Nu te iubesc…eu te adio…

                Nu am îndeajuns încât să ne descriu…nu găsesc motiv mai întemeiat încât să-mi pronunț uitarea, nu știu în ce măsură să mai fiu ce nu sunt sau ce sunt, nu înțeleg, așa sunt, sau nu sunt…EU? Mă reprim, îmi aleg cuvinte pentru a mă detașa de tot ce există și mai ales de ce nu există, îmi aprind dorințe pentru a le reprima ulterior…totul ca să îngrop, totul pentru a nu mai exista…mă acuz pentru a-mi găsi scuze, mă tem pentru a nu face rău, nu mă găsesc oriunde m-aș căuta, mă urăsc, mă urăsc, mă urăsc…și mai târziu? Mă urăsc din nou…sunt eu? Sau sunt tu? În ce mă găsesc? În ce m-am uitat? Unde mă uit acum? Unde mă uiți tu acum? Spre ce mă îndrept? Unde mă poartă pașii? Acum mai exist? Am existat de mult? Mă las? Mă părăsesc pe mine? Sau mă regăsesc pe mine? Spre ce mă îndrept? Îmi este cineva calea? M-am pierdut? Cu adevărat m-am pierdut?

                Am încercat să găsesc…momente, cuvinte, stări, apropieri, depărtări, ceva…orice, un ultim…să pot să scriu fără să gândesc…să mă absorb, să mă cuprind, să te cuprind, să ne cuprind…te-am găsit, oare? Te-am înțeles, oare? Te-am ascultat, oare?

                M-ai văzut? M-ai simțit? Te-am văzut? Te-am simțit? A fost un vis? E un vis? Ne-am regăsit? Ne-am căutat?  Sau am fost noi? Suntem acum fără noi? Sau am fost fără noi? Suntem acum fără noi? Sau suntem mai noi ca niciodată? Mă vezi? Mă simți? Mă îmbrățișezi? Ești aici? Ești aici? Ești aici? Ne-am părăsit împreună? Am convenit? Am fost tu, oare? Am fost eu, oare? Ai auzit? M-ai auzit? Te-am auzit? Te-am ascultat?

                Mă mai întrebi în gând? Te mai întreb în gând? Am înțeles? Te-am înțeles? M-ai înțeles? Ești tu? Sunt eu? Mă strângi în brațe? Te țin strâns? Ai vrea mai strâns? Nu e de-ajuns? Sunt îndeajuns? Ești îndeajuns? Te completez? Mă completezi…Mă lași și tu? Te las și eu…Cine-a greșit? Cine n-a spus? Cine a spus? Am fost eu prima? Ai fost tu primul? Am înțeles? N-am înțeles?

                Ai apărut? Ai dispărut? Vom mai răspunde? Noi vom mai fi? Te înțeleg? Nu te-nțeleg…Nici chiar acum? Poate acum?

                Ne-am abătut? Suntem la fel? Mă vei ucide? Te voi ucide? Nemuritori? Doar noi? E tot ce simți? Îmi vei da mai mult? Eu vreau mai mult? Te vreau cu totul…

                Tu mă mai vezi? Tu mă mai crezi? E tot în noi? Ne regăsim acolo? Ne revedem acolo?

                Tu mă mai vrei? Eu te mai vreau? Sunt eu? Ești tu? Ești din nou…tu? Sunt din nou…eu? Ce înseamnă? Ce nu înseamnă? Ce suntem? Ce nu suntem? Mă mai aștepți? Te mai aștept?

                Te vreau? Mă vrei? E gol? S-a umplut deja golul? Cu ce? Cu cine? Unde? Noi?

                Ești tu? Ești tu…

                Sunt eu? Sunt eu…

                Mă faci să mă simt ca și cu aș fi TOT într-un amalgam de nimic…

                Mă înspăimânți și…și mă distrugi…

                Ne place…Ție-ți place…mie-mi place…

                Ne-am regăsit…

                Acum…

                Ne-am regăsit…

                Într-un adio noi ne-am regăsit…

                Și e sublim…E tot…E tot ce n-am sperat…tot ce n-am așteptat, tot ce n-am prevăzut…

                Ne-am regăsit în ultimul cuvânt al morții…În tot ce nu există și pulsează-n noi…

                Ne-am regăsit într-un adio, nu în te iubesc…

                Nu e sublim?

                Nu e ceresc?

                Te știu? Mă știi? Într-un adio…Ne regăsim…

                Nu te iubesc…eu te adio…