pistrui in timp

copilaria prinse glasul uitarii, de acum totul imi era necunoscut. pasisem pe un taram al maturitatii, degetele imi erau taiate de mii si mii de cioburi ale adolescentei, o adolescenta mioapa, ce-mi purta in stanga si in dreapta inima stoarsa ca o rufa intr-un cos plin de negru. ma presar in mici ganduri peste tine si-mi aprinzi cu o bricheta scanteia perfectiunii. de acum ma puteam transforma in orice, eram langa tine si imi era deajuns, nu mai conta ce eram, ci ce voiam sa fiu: un tu in noi.craca ce-mi atarna deaspura pieptului ma indeamna sa-mi scriu pacatele in foi lucioase de ziar si sa le impregnez adanc intr-insa. refuz. exasperarea cuprinde intreg continutul sau si-mi murdareste obrazul cu sange. eram insemnata, insemnata de o fiinta purtatoare de maron impregnat in mov. cerneala ce mi se revarsa din adancuri imi izbucneste dinlauntru, obligandu-ma sa ma aplec in fata maretiei sale. nu-mi incapeau in ochii larg inchisi toate cuvintele ce voiam sa le aud si sa le vad. urechea dreapta imi era martora, insa cea stanga ma parasise de mult pentru a-si trai vesnicia in tine. pielea imi era dezgolita fin de adierea glasului tau ce-mi intrerupea circulatia. sangvinul o luase razna, imi curgea prin vene un sange moale, risipit prin toate adancurile. imi strabatea in lung si-n lat sufletul, la fel cum o faceai tu odata. parca voia sa te urmeze, oarecum ii erai dusmanul de temut, pentru ca ma detineai. stia ca in fata perfectiunii tale va avea de pierdut, ma va pierde pe mine asa cum se va pierde pe el.imi eram umbra la fiecare pas, la fiecare colt de apus, in fiecare zambet al cerului asupra puerilului pamantesc. de cata durere mai aveam nevoie pentru a-mi subestima trecutul, pentru a-ti venera tie, intreg universul? eram un disc, un disc ce se invartea prea repede, din cauza ta, inima nu-mi mai era stapana sufletului, te impregnasei adanc in mine, voind parca sa ma sufoci cu atata dragoste. gardul cedase deja de prea mult timp, imi suflase in stele ultimul cuvant asupra-ti si ca un colb de primavara imi incetosase privirea. narile nu-ti mai simteau decat parfumul alb de 6 mai. sub unghie se cuibareau fel de fel de sentimente razvratindu-se impotriva ta, impotriva dumnezeului meu. parul isi stransase catrafusele si plecase. cat il asteptasem sa creasca, cat de multa dragoste ii sadisem la radacini pentru a-mi infrupta dorinta arzatoare a sfarsitului meu. totul ma parasea. inelul se simtea stingherit, pana si pielea vorbea sa plece in cautarea unui loc mai bun. nu suporta sa fie arsa in fiecare secunda din viata de gandul ca nu va mai fi, nu va mai fi ce? eram goala in mijlocul unui pustiu de ger, imi simteam pieirea aproape, dar speram. eram plasata intr-un timp si spatiu diferit, necunoscut mie. dar speram..