Oda

Iubitul meu, satul de toate,

Incununat de greul pamantesc,

Apune astazi a ta moarte

Si-ti cade totul prea firesc.

Iubitul meu, plin de mandrie

Schimbat de rana omenirii,

Te-asezi aproape de mizantropie

Cerand finitul nemuririi.

Iubitul meu, plin de pustiu,

Impovarat de anii vietii,

Mai scrie-ne “sa nu mai fiu”

In loc sa cauti noi directii.

Iubitul meu, cel imbracat in om,

Neantul te asteapta

Cand vei distruge ultimul atom

Din viata ce-o consideri stearpa.

Iubitul meu, impovarat de tine

Priveste toate ce-s in jur,

Si n-alunga ce-ti apartine

Cand stelele desarte te-nconjur.

Iubitul meu, cel atotstiutor,

Nu-ti sterge urma tot mergand,

Ci pleaca-ti ochii spre acel vizor

Unde te-asteapta ea razand.

Iubitul meu, ascuns in nepasare,

Canta-ti in versuri doar durerea

Si nu lasa lumea sa iti presare

Gandurile ce nu aduc uitarea.

Iubitul meu, cel gol, cel plin,

Cel ce plateste pretul procrearii,

Asculta glasurile ce nu vin,

Afunda-te-n dogma visarii.

Iubitul meu, cel plin de mine,

Asteapta-mi glasul in tacere

Si pleaca-ti rasul inspre tine,

Cand totul e intrevedere.

Iubitul meu, ascuns sub stele,

Mai stinge raul ce din tine,

In vesnicul suras de iele,

Te-apleaca spre uitari divine.