Diana

Dezleaga-ma de trup,

Fa-mi legaturi cu lumea,

Si-ngroapa-ma-n vazduh

Sa plang amarnic luna.

Iarta-mi pacatul de-a trai,

Fii cel ce nu m-asteapta

Si striga-ma in reverii

Cand eul tau iar ma reneaga

Asculta-ma cand nu iti spun

Atinge-ma-n visare,

Si lasa-ma sa-ti mai apun

Cand se va stinge-o lumanare.

Mai lasa-ma sa plang o data

Sperand ca n-o sa mai rasar,

Pe-a mortii tale treapta

N-o mai fi cale sa apar.

Si nu-mi privi doar ochii goi,

Hai, canta-mi nepasarea

Caci n-avem cum a nu fi doi

In umbra ce-mi urmeaza calea.

Caci iar pierdut-am tot

In disperarea mea desarta

De-a nu lasa al tau potop

Sa ma transforme intr-o stearpa.

Iar cand a mea dezamagire

Te va strivi de-a-ntregul,

Tu cauta-n a mea nestire

Slova ce-ti va rosti eternul.

Eu vreau sa nu ma mai cunosc

Iar tu ma stii de-a-ntregul

Si cand cu disperare ma-njosesc

Imi cauti nefirescul.

Iti sunt iubita, amanta si sotie,

Iar cand din suflet spui sa plec

Iti sunt firescul agoniei.