pas

să nu mă laşi că vezi bine că fac o reverie din neverosimilitatea pe care mi-o laşi când pleci.
la fel de bine nu-mi pot imagia să-i sugerez unui pictor să-mi deseneze nudul unei sfinte.
nu-mi jongla mâinile în diferite direcţii, ci poartă-mă drept haine, exact cum m-au lăsat sfinţii nemuritori.
ancorează-mi bărcile printre sutele de oameni ce colcăie pe strada putrezită de mirosuri anonime.
seacă-mi bălţile ce-ţi sting vorbele-n gratuitate ş-atunci te vei simţi vinovat de moartea unui geniu pustiu.