Încercam din nou în nebuloasa agonie ce mă
silea de puteri să-mi înţeleg iubirea pentru el. Cum de eram însetată de
cunoaşterea sinelui său mai mult decât prevede legea? Îmi rezemam la ore târzii
capul deaspra luni şi-mi curgeam absentă lacrimile în dorinţa că el
va fi una dintre ele. Citind cărţi despre-o dragoste apăsătoare, ucigaşă de
sentimente, ininteligibilă la momentul dat, nu-mi imaginam că voi juca
rolul personajului principal în propriu-mi film, nici atunci şi nici măcar acum.
Noi femeile, în prezenţa dragostei, ne frângem oasele şi inimile şi ne dăruim integral, căci încă n-am învăţat că este catastrofal să-ţi recompui fărâmiţele după ce-au fost distruse de el. Şi tot învingem, nu?
Cu toate cele spicuite, n-am să ne-nţeleg de ce ne îngenunchem în faţa lor ca în faţa unui templu, balanţa atârnând aproape mereu în favoarea lor, a bărbaţilor, a celor ce ne fac cele mai fericite fiinţe inexistente.
"Să nu mă laşi niciodată...", se umilea cu faţa-i predispusă la un amalgam de lacrimi, iar el, cu o durere de început de viaţă, ca unei confidente, o venera pe cea care-i era muză, şoptindu-i: "Niciodată, promit!"
Noi femeile, în prezenţa dragostei, ne frângem oasele şi inimile şi ne dăruim integral, căci încă n-am învăţat că este catastrofal să-ţi recompui fărâmiţele după ce-au fost distruse de el. Şi tot învingem, nu?
Cu toate cele spicuite, n-am să ne-nţeleg de ce ne îngenunchem în faţa lor ca în faţa unui templu, balanţa atârnând aproape mereu în favoarea lor, a bărbaţilor, a celor ce ne fac cele mai fericite fiinţe inexistente.
"Să nu mă laşi niciodată...", se umilea cu faţa-i predispusă la un amalgam de lacrimi, iar el, cu o durere de început de viaţă, ca unei confidente, o venera pe cea care-i era muză, şoptindu-i: "Niciodată, promit!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"mi te-ai dat integral"