Te uiti in ochi pierduti, in ochi goi, fata ti se arata schimbata, parca nici ridurile nu mai sunt atat de adanci, parca se transforma fiecare intr-o durere mai mult spusa decat nespusa. S-a oprit ingerul din zbor. Si a inceput viata.
Ai vazut viata prin aceeasi ochi pierduti, goi. Ai vazut-o exact asa cum e. Fara masti, fara ziduri, pura, ai vazut viata invinsa. Capul sta plecat, si prin acea asezare a corpului, nimic nu mai ramane intreg. Intelegi totul. Traiesti totul. Fiecare moment, fiecare emotie. Nu mai ai putere nici macar sa te intrebi eternul de ce. Esti amortit, de parca s-ar fi asezat pe tine toata greutatea universului, de parca nu mai exista nimic in afara de tine, si tu ai ramas aici, sa suferi tot, sa duci tot. Si-ai mai duce inca putin daca ai sti ca asta ar fi salvarea.
E atat de mult frumos intr-un chip indurerat. E beatitudine. E inxeplicabil, incat nici macar cuvintele nu ti le mai poti alege intelept, pentru ca nu-i nimic intelept in a pierde.
Te zguduie durerea unui parinte care pierde. Insa ce iti face durerea unui parinte care e pe cale sa piarda? Te lasa mut, te face sa te indoiesti de tot ce exista, iti pune intrebari la care stii ca nu vei gasi niciodata raspunsul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"mi te-ai dat integral"