şi iar mă laşi

talpile-mi fug de dor de tine, iarăşi
şi tu nu-mi vii,
doar îmi erupi în suflet ca un vulcan
şi iar mă laşi

iar eu prostesc îţi suflu dor pe gene
dar nu îl simţi, eşti prea boem
tu doar mă laşi să-mi sting singura durerea
pe care mi-o sadeşti cu meticulozitate prin vene
şi-mi eşti chiar muza, deşi nu-mi vezi
decât puţin din mine

e păcat s-aştepţi nimic de la oricine
aş vrea doar să nu mă ofer
dar mi-eşti prea dumnezeu
ca să-mi pot ierta păcatul
şi-ncepi uşor să mă arunci în valuri de iubire inocenta
cu toate că pretinzi că-mi vei urma subit paşii
dar doar îţi iei adio
cu vorbe seci ce-şi imprima punctele negre

eşti în mine, tu chiar nu vezi?
te port oriunde, la fiecare atingere mi te văd
am sânul gol căci nu am nou-născuţi
dar inima mi-e plină de tine
e greu de înţeles?
eu pentru tine chiar n-am niciun gust?

când ploile îţi zidesc geamul să ştii că-s doar eu
că nu te pot vedea decât prin sora mea geamănă, lacrima
c-atunci când cu adevărat m-am născut
erai doar tu lângă mine

de mi-ai purta şuviţa-n palme ai vedea
că-n fiecare por de-al meu se-ascund-un tu
dar tu eşti prea aproape în îndepărtarea ta de mine
şi iar mă laşi