prin tine

adu-mi aminte de cum alergam prin namolul de vara ce ne seca picioarele. imbratiseaza-ma cu o ultima vorba peste urechile cu timpan surd in fata eu-rilor noastre. nu ma lasa niciodata sa cad intr-un tine necunoscut, mi-e prea frig de gerul amintirilor. sufla-ma peste nori si nu-mi aduna niciodata bucatelele lipsa, vei sti astfel cat de mult imi lipsesti. da-mi forma rotunda sufletului pentru a nu avea limite in fata scarii ce-o cobor pentru a ma urca pe un piedestal de lacrimi infipte in pamantul secatuit de atata roua. alunga-ma din tot ceea ce ma compune si infrupta-ma cu dragostea ce le lipseste bucatelelor din organe. iarta-ma in o mie de culori pentru a ma transforma intr-un curcubeu de piatra. lacuieste-ma cu zambete ca sa nu intre nimeni in sclipirea de moment a noastra. arunca-ma apoi intr-un lac pentru a vedea cum se prelinge apa prin mine si nu chema ajutor. muritoare voi fi si-n ceasul de apoi. imblanzeste firele de par carora le place sa soarba din tine si spune-le ca locul lor este pe creanga de sub cearsaf. uita-ma in fulgisorii de sub pernele de pe pat. lungeste-ma pana la cer si nu-mi da drumul, locul meu este printre norii viselor tale. ia-mi sufletul in palme si scormoneste printr-insul ca un miner. ia-ti ustensilele necesare si fa tot posibilul sa nu ma doara, caci mireasa ce-asteapta prafuita isi va pata puritatea cu sange. adu-mi colb din stele si imbibama-n soare. nu-l voi pata, voi sta intr-un coltisor de raza si ii voi striga apusul.