Intro: Sunt din nou aici, aceeasi eu, in fata acestui ecran ce pare a-mi impreuna in eternitate trairile ma simt slaba, fragila, supla, conturata. Te am din nou pe tine, ma simt, in sfarsit, imi simt gusturile si aroma mea de frisca cu capsuni. 

“Am sa-ti cutreier fiecare pleoapa si-ai sa ma ceri la fiecare dor, iar eu, firava, o sa-ti suflu fulgi prin par si o sa fim, o sa-mi fii al meu. Stiu, tu acum o sa incerci sa-mi lipesti fiecare piele de a ta, sa ne avem in eternitate, cea care parea atat de departe in inceputurile noastre pustii si ce ne e acum mama in visul nostru frumos de iubire. Esti neschimbat, desi timpul ti-a mai pus cativa ani deasupra coloanei, tu ai ramas acelasi, aceeasi muza ce-mi indemna mana a scrie. Ma ai ca altadata, dar am si rugaminti acum: sa nu-mi uiti inima, tu unde pleci s-o porti cu tine, iubitul meu si daca-ti pare grea, indura, ca un Iisus ce-si poarta crucea. La fiecare pas simte-mi strigarea si nu-ti ingrozi auzul cu ruga mea, doar nu-mi priva sufletul de la iubirea ta..”

“De ce ma-ngropi?”

“De prea multa iubire..”

“Ma doare, nu-mi simti? Te cer la fiecare pas, te strig cu fiecare chemare, in noptile tarzii, pierdute-n nonsalanta.. Iti cad printre degete, nu-mi prinzi sufletul, iubito?”

“Poate mai tarziu, acum citesc in suflet”

“Meu?”

“Nu.. Al nostru.. Sufletul nostru.. Ai uitat?”

“Te iubesc, plina de mine, asa cum esti, te iubesc cu toti rarunchii, cu toata divinitatea sufletului meu. Tu?”

“Eu doar te ador, esti dumnezeul maicii ce se cuibareste-n mine, esti aerul ce ma patrunde-n fiecare zi, mi-esti cer si duh si stele cazatoare.”