Scrie-mi din nou. Scrie-mi din nou. Scrie-mi din nou.
Iti scriu, dar despre ce?
Despre tine.
Ce-i in mine?
Eu.

Curg. Si ma scurg.
Unde?
In tine.
Cum?
In valuri.
Te frangi?
Ma disloc.
In parti inegale?
Perfecte, ca noi.
Care noi?
Cei de-atunci.
De altadata?
Nu, nu, de atunci.
Din vise?
Din realitatea noastra.
Cea in care ma trezesti dimineata?
Si-mi saruti milimetru cu milimetru.
Ce?
Durerea.
Ti-o amplific?
Si mi-o sugrumi.
Vocea?
Interioara.
Care dintre ele?
Toate ce-ti apartin.
Mie?
Tie.
Doar mie?
Egoist.
Al tau?
Doar al meu.
In ce fel?
In toate.
Fara exceptie?
Nu-i nimic din tine care sa nu-mi apartina.
Dar?
Ai uitat ca nu-i loc pentru dar...
Promiti?
Ai uitat ca nu-l mai folosim..
Imi amintesti?
Intotdeauna.
Ma privesti?
Esti tot.
Si cand nu sunt acolo pentru tine?
Mai ales.
De ce?
Spune-mi..
Ca-mi esti oglinda, oare?
Si muza.
Ca-ti sunt acasa?
Si liniste.
Refugiu?
Adapost.
Si suntem goi?
Si contopiti in trup si suflet.
Nevrotici?
Pana la exasperare.
O sa ne plictisim?
De noi insine..
Unul de altul, nu?
Suntem aievea.
Oare?
Noi n-o sa ne stingem.
O sa ne consumam?
Daca tu vrei..
Lasam o parte sa fim siguri?
Ca n-o sa plecam unul din celalalt definitiv.
Niciodata?
Niciodata.