Din nou

E in mine.

Imi apasa tot. Imi tiuie urechile. 

Imi strange craniul. 

Ma sugruma. 

Ma lasa fara auz, fara vaz, fara glas.

Se apropie din nou. 

De fiecare data altfel.

Din ce in ce mai dur, mai teatral.

Speram sa ma obisnuiesc.

Speram sa si slefuiasca venirea lancinanta.

Sa si anunte venirea.

Printr o adiere, un sunet, un suflu, o atingere.

Si s o primesc, sa ne asezam la taifas.

Sa discutam. 

Dar nu se vrea oaspete in casa mea.

Se vrea stapana. 

Si mi da linistea.

Si mi ia puterea.

Si mi da golul.

Si mi ia constiinta.

Si mi da abisul.

Imi da pustietate. Imi da dor. Imi da durere surda, nepalpabila, necuantificabila. Imi da tot ce i neomenesc si mi ia din ce nu am. 

Taie felii din mine. Rupe bucati. Se infrupta. Se delecteaza. 

Isi infinge coltii. Adanc. Si mi smulge creierul. Si acopera golurile ramase tot cu gol. 

Imprastie ceata peste mine. Ma imbraca in incertitudini si n intrebari fara raspuns. Ma imbraca in gol.

Ma lipseste de simturi. 

Imi adulmeca pielea si mi o fura.

Imi dezgoleste carnea de pe trup. 

Imi oboseste gandul, mi l epuizeaza.

Imi da zbucium. 

Imi slabeste articulatii si oase si le umple cu greutatea ei.

Imi seaca interiorul. 

Il seaca acum. 

Si nu i lasa nimic in urma. Nu lasa nicio rana nedeschisa. 

Si sangerez din toate incheieturile, golurile, adanciturile, arterele si venele...

Si sangerez din tot sufletul de care m am lipsit.

Si sangerez din toate durerile ce ma compun.

Amalgamic. 

Iremediabil.
Nesfarsit.

Si sangerez dintr un compus de un ultim... Un ultim urlet. O ultima strigare. Un ultim ragnet. O ultima lacrima. Un ultim adio. Un ultim ramas bun. O ultima clipire. O ultima zvacnire. Un ultim puls. O ultima tresarire. O ultima suflare. O ultima bataie. O ultima miscare. Un ultim gand. O ultima atingere.